Am fost aseară în piaţa Revoluţiei, acolo unde Bergenbier organizează o… nu ştiu cum îi zice. Un ecran pe care se poate vedea meciul, unde se poate bea bere la draft sau mânca mici… chestii care în teorie au legătură cu foblalul.

Ce nu mi-a plăcut e faptul că au câteva mese, iar în rest e parcare… unde trebuie să stai pe jos steagurile celor de la Bergenbier. Adica.. cât de greu ar fi fost să pui nişte mese în aer liber, astfel încât să stai ca omu’ şi să poţi vedea şi ecranul

Însă ceea ce e cu adevărat trist e că… suporterii sunt într-o proporţie destul de mare nişte manelari înrăiţi. Genul de oameni care huiduie pe imnul echipei adverse, care aplaudă şi sar în sus de bucurie când Goian (cred că aşa îl cheamă) îi dă un şpiţ în gură unui francez. Genul de oameni care te calcă pe picioare din dorinţa nestăvilită de a îngurgita cu aspect porcos maldăre de mici şi bere

Deşi nu sunt microbist şi mi se cam rupe de ce face România la Euro, mi se pare trist că încă nu am reuşit să trecem pragul dintre meciurile echipelor de club şi cele ale echipei naţionale… care ar trebui să însemne şi altceva în afară de golăneală, înjurat echipa adversă şi lozinci gen “pe ei pe mama lor”