DeBlog

Încă din copilărie visam cu nerăbdare la ceva, era singurul lucru care îmi bântuia intelectul, singurul lucru care mă motiva să mă trezesc dimineaţa, singurul lucru care mă ajuta să trec peste zi şi totodată singurul lucru care nu mă lăsa să dorm noaptea. Îmi doream din adâncul sufletului, cu fiecare nucleu, fiecare citoplasmă şi fiecare membrană a celulelor care îmi alcătuiau corpul ca visul meu să se îndeplinească într-o bună zi.
Şi parcă încercând să mă deziluzioneze şi mai rău, destinul mi-a împlinit visul. Ţin minte de parcă ar fi fost ieri cum tata a intrat pe uşa bunicilor mei [...]