Faza cu scosul firelor a decurs cam aşa:

• 12:30 ajuns la Gr. Alexandrescu
• 12:45 doctoriţa iese din sala de operaţie
• 12:46 sus pe masă, jos textila
• 12:46:30 scăpasem de ele

În principiu m-am urcat pe masă şi am zis să nu mă uit la ce face doctoriţa. Am simtit mâna ei cum avansa de-a lungul inciziei şi mi-am zis că întâi taie nodurile, iar apoi scoate firele. Şi când m-aşteptam să înceapă să le scoată .. .stupoare. Gata!

Am fost ok cu tăietura, momentul de extremă tensiune din operaţia ce avea să mă facă de râs în faţa personalului medical de la Grigore Alexandrescu, fiind montarea branulei în partea opusă palmei mele, când au avut probleme cu nimeritul venei din cauza tremuratului. În rest nu mi-a fost extrem de frică sau ceva.

Nici după ce m-au dus pe masa de operaţie n-am conştientizat mare lucru, m-am uitat în bec, şi în sus la monitorul ăla (ala care face bip-bip simultan cu pulsul) apoi mi-au pus masca pe mutră, am tras vreo 3 guri de gaz şi s-a rupt filmul. Per total nu mi-au tremurat chiloţii aproape deloc.

Însă mâine trebuie să merg la scos firele şi chiar îmi e frică. Adica.. e ca şi cum te-ar coase pe viu. Până la urmă trage nişte aţe prin pielea ta, care întâmplător mai are şi o incizie în zona respectivă. Mi se pare destul de dureros.

Şi cred că e pentru prima oară în viaţă când recunosc că mi-e frică deo chestie minoră (în comparaţie cu operaţia).. lamer!!