Leapsa primita de la ACVV. Pai in principal mananc pe fuga si numai prostii neasanatoase.

Dimineata pana sa plec la scoala nu mananc, ca deh… nu e timp, lenea e din gros. Si cum sunt mare amarastean iar veniturile mele sunt muuult sub medie, ele se duc in mare parte pe tigari si pe cafea. Dar mancarea mea preferata (si cam tot ce mananc de altfel zilnic) consta in:

Crochete cu susan (alea la 13.000 punguta de 100g)

Cerealele Nesquik si laptele ZuZu

Semintele Alka.

Cam asta mananc de o saptamana incoace.

Leapsa sa se duca la Andreea Sorenson si Ra3k

Va mai aduceti aminte fata cu felatia

L-am ginit pe baiatul pe care e posibil sa il fifacut fericit… Si sincer sa fiu, mai ca imi pare rau. Observati avatarul fete: Citeste restul insemnarii »

E foarte posibil sa fiu eu prost. De fapt, da! Sunt prost. insa in urma cu ceva vreme mi-am facut cont la feedburner in eventualitatea in care cineva ar vrea sa se aboneze la feed-ul RSS al blogului meu si pentru a putea controla putin mai mult fenomenul. Am pus si o poza mare si albastra in sidebar care duce spre feedul de la Feedburner.

E drept Feedbunerul ofera multe optiuni extrem de utile unui posesor de blog, cum ar fi posibilitatea inserarii adurilor in feed, multe embleme RSS, posibilitatea abonarii direct intr-un reader consacrat (Gen Google Reader sau FeedDemon) si multe altele. Insa e optiunea aia de afisare a cititorilor intr-un patratel mic si albastru (in cazul meu) despre care chiar nu ma prind cum functioneaza. Adica, ieri aveam 12 readers by feedburner. Azi am 4. De unde pana unde diferenta, nu de alta dar mi-e greu sa cred ca se aboneaza bruc 8 oameni, dupa care a doua zi, la fel de brusc se dezaboneaza.

Si totusi, chiar nu ma prind. Daca e cineva in stare sa imi explice fluctuatiile readerilor il rog din suflet sa o faca, pentru ca eu sunt prea raton ca sa ma prind.

De ce fotbalistii pustii astia gaozari care joaca fotbal si al caror singur ideal in viata e sa ajunga mai tare ca Mutu, simt nevoia sa isi faca blog. Si slava Domnului, sunt multi de tot. De ce oare au impresia ca ii pasa cuiva de posturi de genu (desigur, cu mult mai multe greseli de ortografie)

“De-abia am venit de la antrenamente de la fotbal. Acum ma joc o FIFA. Am ajuns acasa de la scoala, unde n-am fost la ore ca am stat in curtea scolii si am jucat fotbal. Ma bag la o UEFA. I-m rupt capu’ lu’ Messi la FIFA. Ma bag la o UEFA. Noapte buna, ca maine am antrenament la Fotbal”

Adica, de ca ma rog m-ar interesa pe mine viata lor fotbalistica, filmulete de pe youtube cu nu stiu ce gol pe care l-a dat Ronaldinho sau niste copy-paste-uri cu citate de-a lu’ Gigi Becali, Cristi Borcea sau George Copos, in functie de al carei echipe este suporter.

Get a life people!

Trecand peste faptul ca Bucurestiul e un oras atat de poluat incat daca lasi ceva alb afara timp de cateva minute, stratul de praf e deja vizibil si trecand peste faptul ca cei ce locuiesc la bloc simt nevoia sa faca rau vecinilor cu orice pret, asa ca te poti trezi cu o flegma plina de mucus exact unde nu ai nevoie, nu inteleg boala asta a romanilor.

E boala de a face gratar in fata blocului, intre masini, la ghena etc, doar ca sa vada vecinii ca ai avut bani de pulpe de pui (?!) . Si sa zicem ca nu asta e adevaratul motiv, ci proteinele tesutului animal lipst de grasimi datorita gratarului. Insa, unde naiba e logica in a pregati masa de pranz in fata blocului pentru cele 5 persoane din familie in momentul in care pe gratar iti incap exact 3 pulpe, dupa care trebuie sa mai faci focul o data, sa astepti sa se treaca focul si sa mai prepari 3 pulpe. Si unde naiba e logica in a sta de la 11:30 pana la 3:30 pentru a termina de facut gratarul!?

Mi-a sugerat mihai sa fac un post numit “la 11 ani”. Si iata-l.

La 11 ani aratam cam asa (da LOL) . Eram obsedat de trenuri si probabil singura mea grija in afara de semnalele de manevra, prevestitoare, repetitoare etc. erau pokemonii, cu Picatchu (stiu ca nu se scrie asa) si cu albumele pe care trebuia sa le completezi cu abtibildurile pe care le gaseai in croissantele cu acelasi nume.

La 11 ani, inca aveam impresia ca o nota mai mica de 8 ducea automat la distrugerea vietii tale, motiv pentru care chiar invatzam (hmm). La 11 ani nu le cunoscusem inca pe prietenele cele ami bune din viata unui baiat, Manu si Ella :)) In ceea ce priveste femeile, habar n-aveam ce-s alea si la ce se folosesc (in afara de a face mancare), insa pipaisem o fata (nu intrebati de ce….probabil pentru ca era proasta si a vrut)

La 11 ani am dat pentru prima oara piept cu viata, cand m-am urcat in tramvaiul gresit :))) Nu mai stiu cum am ajuns in vitan din pantelimon :)) La 11 ani am facut prima oara pipilica intr-un lift (cam atunci a inceput sa ma duca liftu’ singur) Si altceva, sa mor de-mi mai aduc aminte…..

Daca ma citeste careva care are vreo informatie despre mine la 11 ani, il astept :P