Pentru că mă plictiseam şi pentru că schimbatul temei îmi aduce inspiraţie bloggeristică. Ştiu că bloggerii zic că e de porc să ai tema asta default, dar mi se cam rupe. Plus că e aerisită, simplă şi curată.
Acum instalez fotoşopul, să văd dacă sunt în stare de un background decent. Revin
UPDATE: Bag chişierili-n iel di fotoşop.. las-o aşe că-i bună!
Azi, 25 iunie e ziua lui Gigi Becali. Şi nu, nu sunt fanatic PNG şi nici nu îl admir pentru că e patron la Steaua, îl admir pentru afirmaţia legionară de mai demult:
Jur să fac România o ţară ca soarele sfânt de pe cer
Da, incit la violenţă. Împotriva autorităţilor statului. Violenţă fizică, verbală şi de orice alt tip care e în măsură să afecteze integritatea emoţională saă fizică a presoanelor ce fac parte din categoria “autorităţi”. Începând cu gaborii şi terminând cu Băsescu şi Tăriceanu.
De ce să-i urâm acum mai mult ca oricând, pentru că până acum neau dat muie cu promisiuni din campanie, au prostit pensionarii, iar alocaţiile pentru minori sunt tot 400.000 pe lună, însă acum copii sunt în pericol să moară cu acceptu tacit al bulangiilor ăstora care cică sunt în slujba noastră.
Fetiţa de 11 ani nu e lăsată să facă avort pentru că se gândesc la viaţa fătului. Pai şi la viaţa fetei care probabil la 11 ani nu e în stare să ducă greutatea copilului cine se mai gândeşe? Sau la riscul de ruptură uterină? În mod sigur nu Ministerul Sănătaţii, nici legiuitorii statului şi nici medicii de la Iaşi
Însă ce e de condamnat cu adevărat e ziarul lăbarilor care şi-au permis să pună fotografia fetei pe prima pagină. Evenimentul zilei face publică figura fetei de 11 ani care a rămas gravidă, doar din dorinţă de câştig. Şi să nu-mi zică mie cineva că ăla e blur calumea. Ruşine redactorului şef EVZ care a lăsat să iasă aşa ceva
În astfel de momente regret că nu trăim în Congo, să putem împuşca pe cine vrem fără să afle nici dracu nimic pentru câţiva dolari
Pentru că de curând m-am lăsat tăiat de o daomă doctor, s-a cam dus activitatea p-aici pe blog. N-am mai avut chef, n-am mai putut alea-alea că deh.. e greu cu mersul după operaţie
Însă având în vedere evenimentele care au precedat trezirea mea din anestezia totală, mă întreb cum se numeşte acel gaz pe care trebuie să îl inhalezi ca să se rupă filmul, nu de alta dar am înţeles că el e responsabil pentru efectele de după anestezie
Ca termen de comparaţie, starea pe care gazul ăla mi-a dat-o e asemănătoare cu senzaţia pe care o ai după ce baţi două cuie bune [me blushing]
Sau cum am rămas fără păr
Într-una din “excursiile” periodice şi obligate către tărâmul magic numit ţară (provincie) am rămas fără prea mult păr, fără posibililatea de a mai avea breton stil George Clooney şi fără ceva ce trebuia spălat zilnic, sau în cel mai rău caz o dată la două zile.
Vinerea trecută, în drum spre nicăieri Urziceni, împreună cu părinţii ne-am oprit la Metro Vluntari. Că deh, pe lângă distracţia de a te uita la televizor 3 zile la rând, mai trebuia să luăm şi ceva de pus pe grătar, să avem ce băga în gură şi ce bea (cică e mai bună berea de la Metro)
În interminabilul şi inutilul drum către raionul de carne şi alcool, părinţii mei zăresc ceva…ceva ce-şi doreau de mult: O maşină de tuns (nu că le-ar trebui la ceva, având în vedere că taică-miu e chel, iar lungimea părului mamei mele e suficient de mare cât să nu poată fi ajustată cu maşina de tuns). Cuvintele ce mi-au marcat weekendul şi probabil o perioadă destul de lungă din viitor au fost: Hai s-o luăm!
Ajunşi pe tărâmul fermecat, cu ai mei jubilând vis-a-vis de achiziţia făcută, veni vorba: Hai s-o încercăm! Şi în naivitatea şi inocenţa mea, am fost primul care s-a oferit: Încercaţi-o pe mine!
Şi se apucă mămicuţa să tundă. Şi tunde, şi tunde şi ajungem la o proporţie de jumătate din scalp acoperită cu păr de 1 cm, şi jumătate cu păr de lungimea iniţială (vreo 5 cm) cănd râjniţa de 300.000 se fute… şi aşa rămâne..
Până duminică seara, când după ce am mai cumpărat o maşină de tuns (că la frizer nu m-aş fi dus să facă aia mişto de mine) am stat aşa…jumate bec, jumate oaie.
Şi aşa m-am tuns cu aspect becos şi prost cu 600.000!
Am disparut. M-am lasat de blog. Am avut altele mai importante pe cap (yeah, right), cert e ca n-am mai scris. De ce… pentru ca m-a cam durut în brişcă. Şi pentru că m-am ocupat de altceva. Ce?
Iar de acum înainte, din punct de vedere bloggeristic pe acolo mă găsiţi… în limita timpului disponibil!
