DeBlog

O chestie care mi s-a părut interesantă şi care probabil ar trebui să ne dea de gândit:

Anul 2004. Statele unite. Decese datorate diferitelor substanţe

Tutun                                                                                           435,000

Alcool si conducere sub influenta lui                                          85,000

Reactii advrese la medicamente prescrise                                   32,000

Medicamente anti-inflamatorii                                                     7,600

Total  559,600

Consumul  ilicit de droguri si medicamente                                17,000

Sursa

Poate nu e chair aşa cum vor unii să credem, nu? Şi poate în spatele luptei împotriva drogurilor se află alte interese ale guvernelor statelor dezvoltate. Da’ asta-i altă teorie den şi paranoic, pe care nu am timp şi nici chef s-o eneunţ acum

Azi, 25 iunie e ziua lui Gigi Becali. Şi nu, nu sunt fanatic PNG şi nici nu îl admir pentru că e patron la Steaua, îl admir pentru afirmaţia legionară de mai demult:

Jur să fac România o ţară ca soarele sfânt de pe cer

Fumez de vreo doi ani, încă de pe vremea când credeam că e bine să ai încredere în femei (dar asta e cu totul altă poveste). Important e că am încercat, mi-a plăcut acea senzaţie de ameţeală pe care ţi-o dă prima ţigară, iar între timp a devenit un obicei respingător de care îmi e greu să mă descotorosesc.

Am început să fumez Pall Mall, pe vremea când costau cam 35-40.000. Şi vreo câteva luni am ţinut-o în Pall Mall-uri albastre. După care m-am gândit să încerc şi Pall Mall Menthol. Mare greşeală… mi-a fost rău de la ele şi aproximativ un an mi-a venit să vomit numai când vedeam pachetul.

De când Parliamentul s-a nasolit, am trecut pe Kent 8. Care mi-a plăcut. Însă de curând au început să se rupă scrumurile aproape de capătul ţigării. Buun.. le batem. Şi aşa m-am apucat de bătut în cap pachetele de Kent, imdiat ce le cumpăr. Marea problemă e că deşi după ce le baţi se duc aproximativ 5 mm de tutun în jos, scrumurile tot se duc aproape de capătul ţigării.

Asta înseamnă că aproximativ 5% dintr-o ţigară se duce dracu. De acord că nu poţi să iei fiecare ţigară în parte şi să o baţi de masă când eşti ditai fabrica de produse din tutun, însă nu ar fi normal să scazi acei 5% din preţul unui pachet de ţigări? De ce să coste 57.000 şi nu 55.000. Plus că n-ai mai sta să te scotoceşti de mărunţiş de fiecare dată

Până una alta, accept să fiu furat pentru că Pall Mall-urile sunt ţigări de melteni, Marlboro sunt naşpa la gust, de Dunhill n-am bani şi altceva fumabil nu cunosc…

În ultima vreme mă tot lovesc de bloguri ale elevilor de gimnaziu. Pe lângă cele în care citeşti lucruri de genul “am chiulit azi de la desen şi m-am dus să joc fotbal…sper să nu afle mama, că am deja 3 absenţe” mai sunt şi blogurile celor cu capul oarecum pe umeri, bloguri pe care îmi face plăcere să le citesc. Nu pentru că aş fi eu foarte mare şi matur în gândire, însă îmi face plăcere să citesc tineri cu care rezonez/am rezonat când eram de vârsta lor

Însă aproape toţi au cel puţin un post despre recentele teze cu subiect unic. Şi toţi plâng că au luat note între 8 şi 9 şi că rezultatele au fost blătuite. Că ei de fapt meritau cu cel puţin 20 de sutimi mai mult.

Ei bine, agaricii aştia nu realizează ce spun. Eu n-am dat teze cu subiect unic, eu am dat mizeria aia de examen de capacitate. Aia în care supraveghetoarele îi ajutau  pe toţi cocalarii care probabil nu dăduseră de mai mult de două ori pe la şcoală în tot anul şi în care dacă rezolvaseşi majoritatea subiectelor şi încercai să te inspiri de la vecini pentru o notă mai mare erai imediat atenţionat că “nu ne jucăm aici“. Acea mizerie de examen în care lucrările erau pline de semne subtile, pentru profesorii corectori.

Noi am dat un singur examen, în care dacă făceam prostii se ducea dracu viitorul nostru licean, nu 4 teze unice la fiecare materie, în care dacă o faci de porc pe una poţi compensa cu celelalte

Pentru ei e rău că îi constrânge ceva să înveţe. Pe noi ne-a durut în brişcă până în clasa a 8-a, când forţaţi de împrejurări am fost nevoiţi să tragem o perioadă ca să luăm o notă decentă la capacitate. Anul ăsta am luat 5 la teza de la mate.. că deh nu exista antrenamentul, aşa că de doi ani nu mi-am mai făcut nici o temă la mate.

Şi aştia plâng că sunt blătuite tezele cu subiect unic şi că au luat 8,50 în loc de 9. Agarici!

Și pentru că stau cu burta în sus la soare la lumina monitorului, cu aparatu la 16°C și n-am ce face, hai să rezumăm avantajele și dezavantajele sezonului

Avantaje

• Au apărut maieuțele și pantalonașii albi mulați
• Berea e mult mai savuroasă
• Poți să ieși cu barca în parcuri și să uzi stropești duduile
• Poți să stai cu părul de pe burtă la soare, evident în locuri special amenajate, fără să creadă lumea că ești un cocalar prost-crescut
• Oferte imbecile, dar cu bere ieftină (ca de exemplu, 6 beri și o minge de fotbal)
• Lăsăm ochii să respire, lăsăm pornachele de pe torrente și mergem la plajă

Dezavantaje

• Majoritatea duduilor care poartă articolele vestimentare mai sus menționate, sunt niște urâte șuncoase care au impresia că niște chiloți tanga le fac să arate normal
• Dacă duduia de mai sus nu e vreo șuncoasă, exista posibilitatea să pută sau să te lipești de ea, din cauza căldurii
• Deși ai timp, nu-l poți folosi decât dacă vrei să te plimbi cu metroul, că altfel ajungi să puți în mai puțin de 2 ore de stat pe afară
• Mirosul din autobuzele RATB
• Fumul de țigară se duce extrem de greu pe gât
• Te ard la portofel lichidele și înghețata pe care le cumperi
• Se lipesc de tine musculițele alea de care se pun pe culori deschise

Ăsta e blogul meu, blog personal și simt nevoia să îmi dau cu părerea vis-a-vis de chestia asta numită curent emo

Nu sunt emo, îi consider niște victime ale modei. La fel ca și duduile blonde care știu bine cu gura, diferența fiind că ele își cumpără poșetuțe și pantofiori, pe când emoizii se mulțumesc cu a arăta ca niște idioți

Începutul

Am început să văd emo-iști pe stradă de când posturile de radio și cele TV au început să difuzeze formația aia jenantă cu melodii puerile în limba germană. Atunci toate adolescentele s-au îndrăgostit de solistul trupei, un raton cu bube pe față.

Agaricii băieți, de vârsta pițipoancelor îndrăgostite s-au gândit că dacă încep să arate ca respectivii de la Tokio Hotel o să aibă succes la pițipoance. Și așa au apărut emoiștii

Presa

Deși bloggerii își răcesc tastaturile de vreo un an încoace, nimeni, nici un jurnalist de seamă și nici măcar onanistul nu s-a prins că România are și alte probleme în afră de clasa politică, cum ar fi faptul că minorii din România, adică generațiile care le vor plăti lor pensiile, o iau dracului pe câmpii

Acum, OTV-ul exploatează subiecul și ia interviuri puștilor din școlile generale, Liberatea a pornit o serie de reporaje în care, vezi domne

Victime

Într-adevăr îi urăsc pe emoizi. A fi emoid mi se pare dovada maximă de egoism. Parcă doar ei au probleme, parcă doar pe ei îi înșeală femeia și parcă doar ei nu se înțeleg cu părinții. Urăsc belciugele pe care le au în buze. Urăsc fapul că fetele arată ca niște clowni, iar băieții ca niște fete. Urăsc faptul că te împiedici de ei pe scări și urăsc faptul că nu sunt în stare să riposteze decât după ce te-ai îndepărtat de ei

Mă întreb de ce oare la țară nu există emo-kids? Oare copii de acolo nu au probleme? Oare nivelul de trai e atât de ridicat în stele din România, încât să aibă anumite griji? Cum de în mediul rural adolescenții se iubesc, se distrează și în loc să meargă la TNB și să plângă se duc la discotecă și dau din buric pe Salam?

Însă îi urăsc în special pentru că prin modul lor de a gândi și a se comporta, de fi emo îi determină și pe copiii normali să vrea să devină emo, să-și facă freze imbecile și să o ardă dubios pe niște scări cu picioare întinse și labele picioarelor spre interior

Pe aceia care au trecut de vârsta la care au nevoie de părinți ca să supraviețuiască îi urăsc din suflet. Adică pe cei trecuți de 16 ani. Ei sunt în stare să îndure sacrificii pentru moftul ăsta cu emoismul, să ia bătaie pe stradă, să fie înjurați și arătați cu degetul.

Însă zilele trecute o fată de 12 ani s-a sinucis. Ea nu era emo, era o copilă atrasă de stilul rataților ăstora de a trăi și de a se îmbrăca. Iar asta a degenerat în ascultarea mizeriilor ălora emo, iar ea nu a fost destul de matură încât să înțeleagă faptul că asta e o modă și că nu trebuie să pună botul la îndemnurile suicidale care vin din muzica pe care o ascultă sau de la ceilalți emo

Ăsta e motivul suprem pentru care emo-iștii trebuie urâți și persecutați, sau dacă are cineva răbdare să încerce să-i normalizeze

Soluții

Dacă în loc de profesori de desen, de muzică, de religie, de educație tehnologică și alte minuni d-astea de umplutură s-ar angaja psihologi care să vorbească cu elevii, bănuiesc că ar fi un pas înainte. Și nu-mi spuneți că teoretic există psihologi în școli că eu nu cred. De 10 ani stau prin școli și nu m-a întrebat nimeni nimic de sănătate să vadă dacă nu cumva simt nevoia să-mi masacrez colegii cu unghiera

Dacă înainte de a da certificatul de naștere al unui copil, părinții ar fi obligați să urmeze niște cursuri care să-i învețe cum ar trebui să se comporte niște părinți normali.
Și mă gândesc aici la părinții emo-iștilor. Oare chiar nu observă că odraslele lor au o problemă atunci când vin acasă cu părul roz, belciug în bot și insigne de jur împrejurul pantalonilor

Închei cu sloganul preferat în fața TNB-ului:

Emoiști, nu uitați sunteți doar niște ratați

Incredibil dar adevărat! Suntem în viață! După ce ieri populația pământului a atins 6.666.666.666 de indivizi (teoretic, căci practic nu știe nici dracu cu exactitate câți suntem pe planeta asta)

Unii s-au panicat, alții au zis că o să ne ducem dracu, ceva mai puțini au enunțat teorii privind antichristul sau mai știu eu ce bălării. Important e că trăim…

Lume de isterici ce suntem…