Archive for the ‘D-ale mele’ Category

Cum știi că ai mintea odihnită

Atunci când visezi că zeci de mii de BMW-uri X5 au fost rechemate în service pentru că s-a constatat că tapiseria din piele prezintă pericol de rupere în cazul în care ocupantul poartă pantaloni cu capse.

A trecut prima probă de la BAC

Așadar (alături de deci aceasta e o conjuncție coordonatoare conclusivă, motiv pentru care n-are ce căuta la începutul unei fraze) a trecut prima probă a BAC-ului în  noua formulă – proba de comunicare orală în limba română. Evident că s-a dovedit că sunt un utilizator experimentat al  limbii române, că doar de-aia scriu prostii pe blog, twitter sau facebook.
Cred că ar fi trebuit să am emoții, sau ceva de genul ăsta. Oricum, n-am știut exact ce vrea de la mine cerința respectivă când a trebuit să explic care sunt mijloacele prin care este exprimat mesajul textului. Am început să îmi [...]

Viața la bloc nu mai e ce a fost – Vasile

Ultima parte a seriei se încheie cu o mică povestioară de acum ceva vreme. Zic de acum ceva vreme pentru că nimeni nu ar fi astăzi atât de degenerat încât să facă lucrul ăsta atât de odios și să poată trăi restul zilelor cu conștiința încărcată de așa ceva.
Se făcea că într-o zi de vară, pe când soarele începuse deja să se ascundă în spatele blocurilor ceaușiste, eroii noștri jucau fotbal. De fapt, jucau tenis cu piciorul pe un teren desenat cu o bucată de BCA. În vremurile alea copiii înțelegeau prin hai la joacă ieșitul în fața blocului, nu [...]

Viata la bloc nu mai e ce a fost (II)

Ziceam zilele trecute că sunt iritat de fiecare băgător profesionist de seamă, care cel mai probabil nu are serviciu, dar are timp să știe tot ce se petrece în bloc. Încep azi să ilustrez lucrurile mișto care pot fi făcute din pură dorință de răzbunare față de oamenii ăștia.
Câini
Pun pariu că în jurul blocului tău sunt cel puțin 5 câini pe care îi cheamă invariabil Băiețică, Fetița, Țigănuș, Max sau diverse derivate. Și mai pun pariu că nu te-ai întrebat niciodată unde sau de ce unii dintre ei dispar pe timp de iarnă. Recunosc că nici eu nu m-am întrebat [...]

Viața la bloc nu mai e ce a fost

Simți că nu mai poți, că i-ai rupe capul de pe umeri cu dinții primului vecin care te sfredelește cu privirea, după care l-ai degaja spre primul câine care latră isteric, fiind surprins de baba de la trei care a ieșt să vadă cine face gălăgie? În cazul ăsta e posibil să ne înțelegem. Eu sunt disperat, iar ura pe care o simt vis-a-vis de asociația de locatari în care soarta a decis să viețuiesc pe perioadă nedeterminată nu are nici o legătură cu apa caldă care nu vine decât duminca, în ziua de făcut baie, când oricum vine fără [...]

O lună

De când sunt curat. Nimic ilegal n-a mai intrat în mine No k, no party? Not for me

Pentru că trebuie să fii moldovean ca să faci asta

Încercam astăzi să depășesc un moldovean pe partea stângă a trotuarului (a se citi mergeam pe jos) când moldoveanul, ca un adevărat moldovean care respectă datinele moldovenești și obiceiurile dintr-o familie moldovenească cu strictețe, simte nevoia să împrăștie o vietate galben-verzuie provenită din faringele proprietate personală de proveniență moldovenească pe asfalt. Problema e că a decis să elibereze monstrul exact când îl depășeam și că în loc de trotuar, acesta a decis să încerce o simbioză cu blugii mei.
Ce a urmat… ar face bucureștenii mândri.

Jurnal de bord

Ascultă melodia asta ca să înțelegi ceva. Dacă nu, marș!

Mai am vreo 5 materii la care tre’ să îmi încheie media pentru că eu eram prea depresiv ca să merg la școală. Căcat, sunt pilaf la mate’, la fizică e posibil să mă lase aia, iar la geografie probabil că aș fi avut habar ce zicea tipul ăla care seamănă cu Cristian de la Kristal dacă aș fi avut măcar caiet.
Mă piș pe ea de școală și de BAC pentru că sunt mult prea Zen și mult prea above this world ca să îmi pese de căcaturi d-astea mărunte. Viața [...]