DeBlog

Ultima parte a seriei se încheie cu o mică povestioară de acum ceva vreme. Zic de acum ceva vreme pentru că nimeni nu ar fi astăzi atât de degenerat încât să facă lucrul ăsta atât de odios și să poată trăi restul zilelor cu conștiința încărcată de așa ceva.

Se făcea că într-o zi de vară, pe când soarele începuse deja să se ascundă în spatele blocurilor ceaușiste, eroii noștri jucau fotbal. De fapt, jucau tenis cu piciorul pe un teren desenat cu o bucată de BCA. În vremurile alea copiii înțelegeau prin hai la joacă ieșitul în fața blocului, nu dublu click-ul pe iconița intitulată sugestiv 09. Dar să revenim la povestea noastră. Doi la servă, doi la fileu, iar alți doi sprijiniți de Dacia vecinului de la 6. Ultimii doi așteptau plictisiți să intre în teren în locul pierzătorilor.

Și în timp ce se jucau, unul dintre ei mai atent din fire (să îi spunem Vasile) vede între Dacia vecinului și peretele centralei ceea ce va constitui intriga poveștii noastre. Îl ia, și neștiind ce să facă cu el îl lasă pe mașină, eliberându-și mâna ca să își poată șterge sudoarea de pe frunte cu tricoul roș-albastru, în semn de înțelepciune. Și iată că nici de data asta tricoul nu l-a dezamăgit. Vasile al nostru îl ia, urcă treptele până la etajul unu dintr-un singur pas, iese pe balconașul ghenei, se agață cu o mână de perete și începe să meargă mai mult în echilibru pe conducta de gaze ce atârna pe fațada blocului.

Apoi Vasile al nostru, fire sportivă de felul lui, reușește cu o mișcare bruscă să îl arunce înainte ca baba de la 1 să își dea seama măcar că cineva i-a vizitat fereastra. Ce a urmat, nimeni nu mai știe exact. Ce-i sigur e că s-au auzit urlete, blesteme, amenințări și diverse alte vorbe de duh la adresa vecinilor și a jucătorilor amatori de tenis cu piciorul (cam bănuia baba că i se trage de la sunatul la poliție de fiecare dată când partida atingea cote maxime de suspans)

Cu greu a reușit cineva să afle ce s-a întâmplat și de ce răcnea baba. Se pare că Vasile, fiind sportiv de performanță, le cam avea cu aruncatul la țintă, astfel încât a reușit să arunce șobolanul mort exact în oala cu ciorbă a babei…