Viața la bloc nu mai e ce a fost

Simți că nu mai poți, că i-ai rupe capul de pe umeri cu dinții primului vecin care te sfredelește cu privirea, după care l-ai degaja spre primul câine care latră isteric, fiind surprins de baba de la trei care a ieșt să vadă cine face gălăgie? În cazul ăsta e posibil să ne înțelegem. Eu sunt disperat, iar ura pe care o simt vis-a-vis de asociația de locatari în care soarta a decis să viețuiesc pe perioadă nedeterminată nu are nici o legătură cu apa caldă care nu vine decât duminca, în ziua de făcut baie, când oricum vine fără presiune, la fel cum nu are nici o legătură cu gunoaiele care stau pe holul blocului pentru că afară ninge și ar fi chiar stupid din partea unui distins veteran al asociației de locatari să își riște sănătatea ieșind în mijlocul iernii să arunce gunoiul.

Nu, ura mea n-are legătură nici cu apa caldă, nici cu gunoiul, nici chiar cu prețul facturii la întreținere care e de trei ori mai mare decât al celor din scara vecină. Eu am o problemă cu oamenii. Aceleași tipologii de locatari pe care le vei găsi în orice bloc, de la minusculele semi-vile de P+2, la blocurile de 4 etaje și pană la aceste magnifice mecanisme de observare a psihicului uman care l-ar face și pe Freud invidios, mecanisme pe care noi ăștia înculți le numim blocuri de 8 etaje sau mai mult.

  • La etajul 8 stă o tanti, pe care nu știu cum o cheamă, dar pe care am auzit-o acum câțiva ani chițăind în timp ce era lovită cu capul de lift de către o domnișoară sportivă de la 4.
  • La 7 stau eu, alături de celebra Blonda de la 7 și de baba gata în orice moment să încaseze o coadă de mătură doar pentru a păstra integritatea corporală a Blondei. Zic asta pentru că atunci când blonda de la 7 era să ia bătaie, baba era cea mai inspăimântată că i se va întâmpla ceva. Noroc cu Chivu (desigur că nu îl cheamă Chivu, pentru că personajele prezentate aici sunt pur fictive, dar o să îi spunemChivu pentru că e la fel de peltic) care a apărut din neant, amenințând în stânga și în dreapta cu procese si ani grei de pușcărie.
  • La 6 stă tanti aia care vorbește singură. Nu știu cum o cheamă, dar are ușa deschisă aproape tot timpul și pe vremea când avea 2 boxeri (câini, nu piese de lenjerie) era distracția maximă dacă nu mergea liftul. Acum că nu mai are câini, tanti care vorbește singură e prietenă la cataramă cu tanti Ioana. Partea nasoală e că tanti Ioana îi face câteodată glume ca între prieteni lu’ tanti care vorbește singură și nu îi răspunde la bătăile în ușă și nici la strigătele disperate.
  • La 5 stă nea’ Soare, instalatorul, mecanicul, arhitectul, electricianul, constructorul, sudorul și cel mai important, șoțul doamnei Soare, femeia de serviciu a blocului. Pe vremuri aveau o motocicletă cu ataș, un ataș detașabil de vreme ce o dată, acum câțiva ani nea’ soare a cârmit spre stânga, în timp ce doamna Soare a continuat să meargă tot înainte, cu tot cu ataș.
  • La 4 nu știu cine stă. Și nici la 3. Probabil Costin, un fost jucător la Dinamo care a dat mingea pe ceva mult mai revigorant și casabil. În rest e băiat mișto, când nu vine poliția la ușa lui pentru că și-a bătut părinții
  • Și la 2 sunt oameni liniștiți.
  • La unu ar fi chiar mișto dacă n-ar fi baba aia căreia băieții din cartier i-au aruncat șobolanul mort în oala cu ciorbă.

Și pentru că m-am săturat de oamenii ăștia, de mâine începem seria lucrurilor foarte mișto pe care le putem face din pură dorință de răzbunare pentru fiecare băgător profesionist de seamă care stă în blocul tău, al meu și poate chiar al copiilor tăi. Țineți aproape!

You can leave a response, or trackback from your own site.

7 Responses to “Viața la bloc nu mai e ce a fost”

  1. ASta e monografia blocului tau ? lol, esti norocos. Tu macar stii cine sta la aproape fiecare etaj. Eu habar n-am cine sta la nujt ce etaj de la mine de la bloc, decat cativa vecini cu care mai vorbesc din cand in cand. Apropo, eu nu am tineri in bloc, decat foarte putini. Un tip care sparge conturi de paypal pe la 8, o tipa de clasa a 6a pe la etaju 6 si ink o bunaciune de vreo 22 de ani care nu stiu sigur daca sta pe scara cu mine. :) ) Cam atat despre cartierul meu

  2. zburatorul says:

    Da, vecinii tipici care printr-o lege fizica exista in orice bloc. Misto de tine ca nu ai pe cineva deasupra care de vreo 10 ani, cam in fiecare zi, sa bata cu ciocanu’ .:|

    • Andrei says:

      Stai linistit ca am deasupra uscatoria. Iar cand nu imi bocane diverși gogi care își depozitează mobila acolo, îmi curge apa în becul din bucatarie

  3. Adrian says:

    Andrei,te rog mai sterge din abilitatile de mecanic ale lui Nea (Ș)oare.ce,deoarece le-a pierdut in momentul in care atasul s-a dus drept si nu in stanga,cum era planuit.iar acum explicatia pentru ‘Șoarece’….probabil ii este predestinat numele,deoarece nu-l vezi iesind decat din subsolul blocului.

  4. Adrian says:

    la parter nu ai cumva un bun amic?:))

  5. Adytza says:

    buei Michael Krieger mai petreceti si u serile cu prietenii si vezi si u cn mai intra cn mai iese si asa obs dak s-a mai mutat niste tineret :p cn stie knd oi scoate p o vecinik d 20 si ceva d ani buna, la un pahar d vb :P

  6. Adytza says:

    si app andrei baba aia numai traieste d ktiva ani buni :) ))) :D =)))

Leave a Reply