Titlul e pus la derută. Nu, nu mi se pare un căcat în totalitate, însă în calitate de licean pot să zic că pen
tru cei de vârste apropiate mie, literatura română e o metodă de tortură. Și e oarecum păcat pentru că văd că din ce în ce mai puțini oameni știu să se exprime ca rezultat al lipsei de timp petrecut lecturând și altceva în afară de subtitrări sau ferestre de Y!M.
De fapt, dacă stau să mă gândesc, nu am ceva cu literatura română, am ceva cu ceea ce se presupune că ești obligat să citești în timpul celor 10 ani de învățământ obligatoriu și gratuit. Și începem aici cu clasa a 8-a.
Sadoveanu
Trecem peste trecutul lui comunist și ne axăm pe operă. Pe singura operă studiată în școală: Baltagul . Să-mi fie cu iertare, dar după ce citești așa ceva în clasa a 8-a, e absolut normal să faci alergie la tot ce înseamnă text literar. Pagini ăntregi de descriere a nimicului și pagini întregi de drum pe care îl parcurge o duduie care a visat că soțul ei a dat puțin colțul. Toate astea încheiate printr-un final extrem de previzibil.
Miorița
E drept că inima ne intră în erecție când auzim de balada noastră populară transmisă prin viu grai. Dar câți dintre copii știu ce e aia transhumanță până să citească așa ceva? Pe câți îi interesează și câți dintre ei vor folosi vreodată terenul într-un dialog de zi cu zi? Păi cam tot atâția care vor înțelege din baladă că de fapt ciobanul se împăcase cu gândul că oița îl înșela cu ceilalți doi colegi ai săi și că până la urmă au aupucat-o remușcările, așa că s-a dus la Moldovan să îi dezvăluie planul pe care cei doi îl puneau la cale în timp ce o gang-bang-eau pe biata oiță.
Poezii
Aici nu mai are rost să vorbim. Pentru noi poezie înseamnă interpretarea fiecărei metafore, identificarea fiecărui epitet și evidențierea mărcilor eului liric. Ce-ar fi să punem totuși fiecare copilaș să citească poezia, iar el să descrie ce a simțit, la ce s-a cândit când a citit-o și așa mai departe. Hai să nu mai fim așa siguri pe ce mesaj ascuns a vrut Eminescu să transmită când scria de niște păsărele somnoroase.
Opinia mea
Recunosc, nu citesc pentru că tentația blogurilor e mai mare. Pentru că e mai relaxantă o poveste comprimată în două ore, cu atat mai mult dacă e calitate DVD. Însă spre deosebire de mulți alții știu să mă exprim, știu să pun o cratimă corect și știu că marea majoritate e o expresie pleonastică folosită de țăranii care vor să arate interlocutorilor că au un vocabular bine dezvoltat.Iar problema mea e că la școală se studiază literatura română și nu înțeleg de ce. De ce e nevoie să citim pagini întregi de regionalisme și de arhaisme? Doar ca să ni se insufle ideea că cititul e pentru ratații care sunt dispuși să citească o carte cu dicționarul alături? De ce autorii trebuie să fie români și decedați de mult?
Cum ar fi să dăm BAC-ul de exemplu din De veghe în lanul de secară personajul principal fumează, merge la femei, iese în oraș și vorbește pe înțelesul tuturor, ba chiar înjură. De ce nu suntem obligați să citim Maitreyi? E un roman erotic plin de senzualitate, sentimente și alte chestii pe care le simt cei care ar trebui să citească.
De ce oare facem cititul o lecție de istorie și nu una de socializare? Cititul nu ar trebui să ne învețe să comunicăm în loc să ne spună despre domnitorul român care trăgea cu arcul și tăia capetele celor care trăgeau mai departe decât el? De ce nu putem citi la școală cărți care să ne placă, ci doar cărți ale autorilor români în care urla naționalismul? Poate așa am avea și bloguri fără greșeli gramaticale, am scăpa și de descrierile de sub pozele de pe haifaiv, iar bookblog.ro ar avea probabil și mai mulți fani
Posted in 
Tags: 
“Ma baiatu-le, bagati mintilen cap pana nue prea tarziu.”
Ok, acum vorbind serios, literatura romana nu este una la indemana (a se citi atractiva) pentru copilul pana in 16-17 ani. Sincer, habar n-am ce se mai “invata” acum prin clasele 8-11, dar pe vremea mea erau multe romane sau poezii pe care ni le bagau profii cu forta-n cap. Si “le invatam”, mai greu sau mai usor. Nu ne plangeam atat. Doar ca acasa, dupa clase, citeam ce aveam chef. Mai bagam un Dumas prin clasa a 8-a. Apoi, in liceu, il devoram pe Eliade sau pe scriitorii americani, al caror stil era numa’ bun pentru aproape barbatul din mine.
Cam asta ar fi!
Eu recunosc: nu mi-a placut sa citesc, iar orele de romana din generala si din liceu nu ma atrageau aproape deloc. Asta pana intr-o zi in care domnul profesor (doar pentru el si pentru profa de fizica din liceu am pastrat un respect imens dupa ce am terminat) s-a hotarat ca, o data pe saptamana, sa dedice ora elevilor. Cum? cine voia, venea si prezenta o carte pe care a citit-o.
Ca de obicei, elevului ii era lene, asa ca ne-a stimulat si cu un 10 pentru fiecare prezentare. Ce voiam sa subliniez e faptul ca mai exista si oameni care isi iubesc meseria si care vor sa isi vada elevii ca raman cu ceva in urma stradaniei lor. Faptul ca invatam fiecare metafora si epitet si stim exact ce a vrut aautorul sa spuna este o obligatie a profesorilor pentru ca fiecare elev trebuie sa dea un examen si ei sunt raspunzatori intr-o oarecare masura de rezultatele celor pe care i-au invatat.
P.S. Eu sunt acum la politehnica in ultimul an. Nu am citit in viata mea cat am citit vara asta, si pasiunea pentru mi-am dezvoltat-o in ultima vreme. De ce doar acum? Pentru ca inainte eram obligata sa citesc.
Așa da, dar cand profesorul vine și zice “să vedeți ce note proaste luați voi”, parca îți vine să te lași
1. Sunteţi obligaţi să citiţi Maitreyi.
2. Citeşte şi altceva în afară de Sadoveanu, Mioriţa şi Poezii. Sunt atâtea… începe cu Ghidul Leneşului (nu e cu apropo, chiar e o carte foarte faină).
N-am zis ca nu există cărți bune, ci doar că nu sunt studiate în școală, locul unde ar trebui să ți se deschidă apetitul pentru literatură
mai tine si de profesori si stilul de predare, nu doar de bibliografie. pentru ca daca faci un comentariu cum “trebuie” facut un comentariu si sa ajungi sa spui acelasi lucru ca ceilalti nu e bine. adica e ok cat sa inveti sa interpretezi singur dar deja lucrezi sablon.
oricum, e o diferenta imensa in a citi pentru scoala si a citi pentru tine
iar profii aia de care ziceam mai sus stiu sa recomande si alte carti
@Andrei Pavel: Stii care e problema cea mai mare? La bac sau la capacitate (sau cum s-or numi acum) nu iti punteaza daca ai un comentariu original, nu iti pune nici macar punctajul pe faptul ca ai scris ca tampitul 10 pagini la o poezie de Eminescu daca nu te incadrezi in tipicul lor. Daca spui ca Luceafarul e o tampenie si argumentezi cu niste rationamente logice, nimeni nu iit va da macar 0.1 puncte pe asa ceva. Totul trebuie analizat dupa un calapod, iar asta e trist.
Pentru capacitate eu am invatat comentarii. Fiecare cuvintel din foile date de profa a fost scris pe foaia de examen. Am luat punctaj maxim. Nu a contat ca am avut exact aceleasi cuvinte scrise ca alti 100 de elevi de la mine din scoala. Important a fost ca am scris ce “trebuia”.
Faptul ca autorul acestui articol recunoaste ca blogurile il tenteaza mai tare decat o carte e trist. Nu pentru ca nu ai avea ce citi pe bloguri. Gasesti de multe ori chestii foarte interesante si foarte fain scrise. Problema e cu blogurile tabloid. Si eu mai cad uneori in pacatul asta, dar incerc sa ma abtin cat pot. Multi cititori din online (nu vreau sa se inteleaga ca acuz pe cineva; e doar o generalizare) citesc doar chestiile senzationale? De ce oare Adevarul literar si artistic, Romania literara si alte reviste de cultura care apar si in format elctronic nu sunt citite asa cum sunt Libertatea, Cancan si mai stiu eu ce? Nu zic sa cumperi o revista. Poate ca pentru unii este un efort prea mare sa se ingroape in hartie. Zic doar, daca ai acces la informatie, sa o accesezi pe aia importanta. Nici macar Descopera, o revista care contine de multe ori curiozitati din lumea inconjuratoare, nu e atat de atragatoare. Trist
@Pisoiu: stiu… d-aia nici nu am luat nota mare la Bac acum vreo 8-9 ani pentru ca de prin generala nu mai invat pentru nota
cat despre informatia cautata, preferintele tin de gust. iar in unele cazuri, formarea gustului tine de caracter
in ce ma priveste.. tabloidele chiar nu ma pasioneaza si creez mai multa informatie decat informatie de care sa am nevoie. probabil si datorita preocuparilor
pi es- pe descopera ajung la o saptamana doua si ma uita Barbosu’ p-acolo cate 3-4 ore daca gasesc ceva ce imi place
Dupa cum ziceam, nu acuz pe nimeni. Pana si eu, care as vrea sa am mai mult timp liber, ajung sa citesc foarte putin.
Ai dreptate in ceea ce priveste caracterul si faptul ca fiecare isi alege lectura in functie de el. Totusi, eu nu prea am vazut reclame la Descopera, la National Geographic sau alte reviste interesante. Nu mai zic de revistele literare care au ramas focusate pe un anumit segment de piata si parca nu vor sa iasa mai mult in evidenta. Adevarul, de exemplu, cred ca scoate Adevarul literar si artistic doar in virtutea inertiei. Inainte era vandut separat, ca o revista de sine statatoare. Acum a ajuns doar un supliment. Pacat ca oamenii care conduc asemenea publicatii nu vor sa investeasca foarte mult si in imagine. Eu de Adevarul literar… am auzit doar intamplator. La chiscurile de ziare nu il vedeam in vitrina, nimeni nu incerca sa il popularizeze. Pe vremea cand il cumparam chiar eram surprinsa ca mai exista oameni care pot scrie despre o carte si pe intelesul meu, care sa scrie despre viata unui scriitor cu bune si rele, fara sa caute senzational, fara sa il ridice in slavi si fara sa ii impute la nesfarsit niste chestii. Oamenii aia erau prezentati asa cum au fost. Din pacate acum nu se mai scrie la fel. Acum se incepe tabloidizarea si aici.
P.S. stiu ca “a focusa” nu e un cuvant tocami romanesc, dar lucrand in industria IT e cam greu sa nu te molipsesti de romgleza. Imi cer scuze.
nu am spus ca acuzi pe cineva
)) societatea actuala are alt ritm si alte cerinte. si cam asta e…
pentru ca lumea vrea circ. nu ma intreba de ce
deja sunt pentru cercuri inchise [nu neaparat ermetice] pentru presa literara… hai sa zic culturala ca sa acopar mai mult
insa eu cu un amarat de blog [a se vedea pe pagina ca sunt artist, nu blogger]si nu numai, am atras ceva atentie. si vreau sa demonstrez ca daca vrei, poti promova cultura. arta in mod special
pi es- “focusarea” mi-e familiara, se foloseste si in discutiile de la arta. desi profu’ de estetica/filosofie ne-a spus ca arta este ecoul vocii stiintei. si nu mai intru in detalii ca deja povestesc despre proiectul de licenta
Apropo de focusare: nu zic ca nu e un cuvant comun. Cel putin in ziua de azi sunt multe chestii imprumutate. E si normal. Dar tot mi se pare aiurea sa vorbesc asa
.
Lumea a vrut dintotdeauna circ. Vezi Roma Antica: paine si circ e ce voia lumea si, in definitiv, ce primea.
Ce voiam sa subliniez e faptul ca cei care totusi scot pe piata un produs bun (ma refer la chestiile culturale) nu stiu sau nu vor sa isi faca reclama. Se face in draci reclama la detergent, dar nu s-ar face o reclama la un spectacol de teatru sub nici o forma. Daca reusesti totusi sa prinzi asa ceva, prinzi doar pe TVR Cultural (cel putin eu asa am prins). Nu ma mai uit la TV decat cateva zile pe an (viata de camin m-a dezobisnuit, slava Domnului). Dar in acele ore in care ma uit, nu vad decat reclame la detergenti, bere si branza, plus ceva mezeluri. Si evident mai vad promo… muuult si prost. Pacat de oamenii care chiar au ceva de spus.
totusi… Roma e undeva departe [ma refer desigur la perioada antica
))]
eu nu am resurse.. dar am ceva de spus. si imi promovez arta, promovez artisti [vezi emisiunea "Clipa de arta"] si asta fara bani. si singur. insa platesc din plin cu timp
Deci recunosti si tu ca platesti. In timpul ala tu ai putea face altceva si deci ai putea castiga bani. Putini sunt cei care fac ceea ce faci tu. Nu multi prefera sa prommoveze pe altii fara a primi ceva in schimb.
Eu nu zic sa faci reclama gratis (asa cum a incercat Udrea sa promoveze Romania). Reclama faci la ceva care se vrea promovat. Eu zic doar sa invatam cumva oamenii de cultura sa se vanda (pana la urma toti suntem niste produse care trebuie sa se vanda cat mai bine).Eu vreau sa aflu despre o revista buna (si nu Bravo, Popcorn sau ce mai era pe vremea mea) si din alta parte decat de la o colega. Vreau sa vad macar la chioscurile de ziare o bucatica de geam acoperit cu chestii faine. Mda…acum vad: reviste porno. Muuuult prea multe. Se gasesc, nu zic, dar trebuie sa le cauti. De obicei sunt fie foarte jos, fie prea sus pentru ochii mei de im de 1.65 m inaltime. Chiar nu vreau sa ma aplec sau sa imi sucesc gatul cautand ceva intereant. Prefer s-o las balta. Dar cultura nu se vinde, asa ca nu merita promovata.
ba merita promovata, mai ales cand se apleaca putin pana la linia ochilor tai
*in cazul meu, 15 cm =))
pi es- da.. recunosc. cred ca de prea multa vreme tot recunosc. dar am baterii bune
emisiunea in sine necesita resurse financiare. mai sus ma refer strict la promovare. noroc ca am lipici de felul meu =))
Mai copii, Literatura e un cacat in aceeasi masura in care Matematica, Fizica, Istoria si Geografia sunt tot cacaturi pentru elevii care nu le sufera, care se chinuie sa le invete si simt ca materia asta nu e pentru ei.
In literatura vezi insa mai multe nuante, exista texte care iti sunt simpatice si texte pe care nu le suportii pe care le consideri execrabile si te straduiesti sa iti argumentezi punctul de vedere luand peste picior actantii acestor texte.
Ok, stiu ca lucrurile sunt discutabile, cred totusi ca mai mult de jumatate din oameni care au o parere despre literatura romana apreciaza aceste texte, gandeste-te ca acele texte au fost adaugate in manuale de oameni care le-au apreciat, care le-au iubit, nu de oameni care au dorit inadins sa chinuiasca bietii copii cu ele.
In orele de literatura romana copiii ar trebui sa invete sa comenteze singuri un text literar (iar eu desi am facut un liceu de profil real pot spune ca am invatat sa interpretez cel putin de nota 7-8 un text literar la prima vedere) si nu sa invete sa comenteze doar Baltagul si doar Miorita.
Asta este greseala pe care o comit aproape toti profesorii de limba romana din generala si liceu: pun prea mult accentul pe textele studiate, dicteaza comentarii, ofera informatii gata rumegate fara sa puna la contributie mintile elevilor lor.
Eu am avut in liceu un profesor de limba romana foarte bun, care a transformat orele de limba romana intr-un talk show, in ore de dezbatere a literaturii, in ore in care aproape toata clasa era electrizata, in care fiecare elev era incurajat sa isi creeze o opinie despre textul studiat si sa apere cu argumente opinia sa.
Dupa cei 4 ani de generala in care am tocit comentarii, in sfarsit in liceu am vazut ca literatura se poate preda si altfel, iar rezultatul de la Bacalaureat a fost unul multumitor (peste nota 9).
Ai avut noroc cu un asemenea profesor. Si eu am avut parte de cineva asemmanator timp de 2 ani, dar in clasa a 9-a si intr-a 12-a am avut parte de 2 proaste care voiau doar sa stii ce iti spun ele.
Oricum, din experienta proprie am dedus ca, in general, profesoarele de literatura romana sunt mult mai slab pregatite decat profesorii. Exista si exceptii (si de o parte si de alta), dar eu pot afirma ca domnul profesor a dat dovada de mai multa sensibilitate si de o minte mai deschisa la polemici decat doamnele. Oricum, nenea asta chiar iti punea 10 daca ii aduceai argumente convingatoare, chiar daca nu era absolut deloc de acord cu tine. Asa ca da, materiile sunt nasoale pentru elevii care nu au chef sa le invete. Dar si profesorii pot face un elev sa indrageasca materia pe care o preda, chiar daca inainte o ura cu tot sufletul. Dar asta e deja alta discutie
Pentru un elev cu “uzul” lecturii, Baltagul se citeste in cateva ore. La fel orice roman de genul sau. Pentru aia care pana la 17 ani au citit numai Yahoo Messenger, e mai nasol. Unii citim de la 6 ani. Pe la 9-10 rontaiam Ciresari si Winnetou, intram in Dumas, carti istorice etc. Literatura este utila pentru ca mai dezvolta in individ si altceva decat rutina calculelor de bani si numarat calarii pe care oricum majoritatea adultilor (la halul in care arata), le-au depasit lejer.
Poezia este frumoasa. Sadoveanu, oricat de comunist, are farmec. Stanescu, betiv cum a fost, a scris al naibii de bine, chiar si “sifiliticul” national, Eminescu, are scrieri care te cutremura.
Pentru mine literatura a fost mereu ceva frumos. In liceu citeam o carte pe zi sau macar la 2 zile. Treceam de ‘curicula’ si cautam carti similare sau la care se face referire. Ex: comentarii la Eliade. Cautat “Romanul Adolescentului Miop” (ca zicea dira’ de romana ca e misto cartea), citit apoi Umberto Eco, pentru ca se face referire la el. Ca un fel de blogroll, dar nu cu linkuri
Faptul ca tineretul are atitudinea asta se vede in modul in care se comporta, vorbesc si scriu. Am inteles ca nu mai e la moda romantismul, dar nici sa te comporti ca o vita proasta, asa cum fac multi tineri ‘cul’. Se scrie execrabil, au cultura generala a cainelui meu, dar au pretentii sa fie considerati maturi si eventual angajati pe 2000 de euro de cand ies din scoala, chiar daca si la materiile de specialitate au studiat la fel de “bine” ca nu aveau timp de WOW si de studiu.
Stiu ca exagerez si ca NU TOTI pustanii sunt la nivelul asta, dar recunoasteti si voi ca un procent covarsitor din tineri au inteligenta unei oi.
Literatura are farmec si comentariile alea teoretic se fac personal, nu se scot de pe referate.ro, ca nu va pica nimic. Luati niste carti de critica (pentru o mare parte din literatura romana “biblia” lui Calinescu, sa vad daca stiti despre ce carte este vorba) e o sursa exceptionala de informatie. Luati notite in clasa, intrebati si cititi critica. Si sa vedeti cum intelegeti si de ce este Baltagul absolut misto si de ce proasta aia umbla de nebuna sa-l gaseasca pe raposat si de ce are “farmec” umblatura aia.
Mai ganditi si ceva mai departe de stirile de la ora 5, imaginati-va si altceva decat violuri in grup sau crime, simtiti frumusetea unui peisaj si daca nu va permiteti un traseu prin Ceahlau.
Cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat au fost orele alea de literatura. Si de istorie, chiar daca profa avea tendinta sa ne prezinte in detaliu si masura de chiloti a diversilor voievozi. Am pierdut multe pe drum, ca nu tine creierul minte atatea faze, dar mi-au ramas intacte chestii pe care le voi duce cu mine toata viata: pasiunea pentru o “cititura” buna, rapiditatea citirii (chiar nu imi ia o ora sa citesc o pagina), sensibilitate, ceva ingeniozitate in scriitura (ca cica suntem bloggeri, nu?) si macar posibilitatea de a sti ce merita sa citesc.
Am bagat sub nas cacalau de literatura engleza si americana. Si ei au rahaturi sau carti geniale. Odata ce incepi sa intelegi insa ce “vrea autorul” si mai ales ca NIMIC NU E LA INTAMPLARE, vei castiga mult. Chiar si in viata asta ‘ingramadita’ putem face loc pentru literatura. Si cel mai frumos cadou pe care il oferim copiilor nostri este dragostea fata de citit. Poate vor ajunge niste oameni maturi si cu destul creier, incat sa nu isi bata nimeni joc de ei. Daca nu, oricum “tara te vrea prost” …
Ramona, pot sa zic ca iar imi vine sa intru in pamant de rusine.
Cred ca o sa te interzic pe blogul asta pentru ca de fiecare data cand am impresia ca am scris o însemnare cât de cât pertinentă, vii tu și îmi arăți printr-un comentariu (de multe ori mai lung decât articolul) ce înseamnă să ai o opinie pertinentă și cum se argumentează ea.
Hi hi .. Andrei … ‘been there done that’
Adica eu teoretic am niste ani peste tine, am gandit chestiile astea odata (chiar si pentru o secunda), macar la sistemul “dar la ce naiba am 24 de materii pe trimestru si cui folosesc 100 de materii de metodica predarii x (si x e nus’ ce materia soarelui rasare).
Numai ca am mai crescut si am vazut ca adult ca pana la urma toate rahaturile alea nu au fost chiar amboulea.
Voi sunteti inca in crestere si nu simtiti diferenta atat de tare. Cand vei fi la vreo 30 si ceva de ani, cu un total alt anturaj, vei vedea ca si literatura aia a fo’ buna macar ca nu te faci de cacao cand discuti cu nus’ ce director de banca la un dineu si nu poti freca numai termeni finantisti, mai ales ca cica il impresionezi pe sef
Hai ca glumesc, dar ideea este ca pana la urma, poti rontai literatura aia destul de usor. Esti un tanar destept, ia-o pur si simplu ca pe un exercitiu pentru neuron.
Si la faculta, chiar si pe specializare, vei face chestii care ti se par sau chiar sunt inutile. Ce dreaq sa faci, tre’ sa le inveti. Oricum, prefer sa imi sustin copii (cand oi avea) in ideea de a citi. Am vazut carti de povesti misto de tot, mi-ar placea sa am un pustiulica ce citeste cat mai devreme. Si gandeste scriitura si intelege una-alta. Chiar daca va fi probabil un geniu in calculatoare sau chirurg, e bine sa stie si cine e Mara
O singură obiecție am: nu-s așa deștept. Sunt elevul care se chinuie să treacă la majoritatea materiilor pentru că a avut lucruri mai bune de făcut în timpul orelor
Literatura nu ar trebuie sa fie niciodata o obligatie, ca doar de asta e cunoastere de dragul artei.
E frumos sa citesti. Incearca sa citesti o carte pe care o alegi tu, nu altcineva pentru tine, si ai sa vezi ca vei incepe sa descoperit o pasiune pentru cartile bune.
Nu este o rusine sa citesti ce iti place tie si ce consideri tu ca este valoros.
Literatura e una gramatica e alta.
Cine te opreste in a citi ce iti place? dar cum poti sa sti ce iti place daca nu citesti nimic?
e normal ca la ora de “Romana” (sau nu se mai numeste asa? Limba si Literatura Romana?) sa faci opere a autorilor romani.
Te duci acasa si incepi sa citesti mai mult si poate asa o sa ti se deschida apetitul ptr literatura…
Citeste Bacovia, poate o sa iti placa sau Cioran, Noica, fa si tu o tura pe la biblioteca.
Oricum bafta!
[...] ieri un post: “Literatura romană e un căcat”, sunt convins ca este un articol scris pentru a atrage trafic, si nu cred ca e scris din inima [...]
Ştii care e treaba? La şcoală vi se dau de cititi anumite opere (nu neapărat reprezentative pentru autor ori creaţia lui ca întreg) în scopuri didactice. De exemplu vă dă să citiţi Baltagul pentru a sublinia faptul că literatura cultă preia motive din literatura populara (Baltagul, continuare a Mioritei, bla bla bla). Odată ce reuşeşti să te desprinzi de chestiile pur canonice şi şcolăreşti şi descoperi literatura ca plăcere, e OK. Sigur, aste presupune să te apuci să citeşti şi alte opere, precum ai exemplificat: Maitreyi sau De veghe în lanul de secară. Spre deosebire de tine, care le-ai citit, alţii nu au făcut-o, abia citesc pentru şcoală, din păcate. Ăia sunt cei care au un vocabular de 100 de cuvinte, care folosesc “deci” la începutul, mijlocul şi sfârşitul frazei şi care scriu “a-ti fost”.
Eu sunt acum in clasa a 10-a la liceu!Desii nu am un profil uman ma atrage foarte mult Lb.romana si vreau sa va spun ca nu toate operele care cer a fi citite in scoala sunt “un cacat” si oricum ti-ai ales o expresie foarte urata de a-ti descrie revolta fata de literatura romana!Scuza-ma ca iti spun dar Baltagul nu este o carte grea pentru clasa a 8-a!Si nu nu eti obligat pentru scoala sa citesti maitreyi pentru ca nu cred ca ar fi o idee foarte buna ca la subiect la bac sa nimeresti comentariu sau vreo demonstratie legata de erotism si sexualitate pentru ca nu oricine este in stare sa gaseasca cuvinte potrivite pentru a isi exprima gandire!Si aceasta este o carte pentru oamenii care gandesc putin si s-au mai maturizat ca la urma urmeii ce crezi tu ca ar intelege un taran care a intrat la liceu cu chiu cu vai si vorbeste numa cu “ba o vint ala?”,dintr-o carte de genu maitreyi?!?oricum cine iubeste literatura citeste in timpul liber orice vrea fara obligatie!
Alexandra, eu zic să citeşti mai mult şi să comentezi pe bloguri mai puţin. La fel şi ceilalţi copchii ce nu prea nimeresc semnele de punctuaţie, cratimele şi maltratează vocalele. E chiar o rugăminte! Mersi…
Alexandra, in principiu ai dreptate dar ca o mica observatie, se scrie “deși” nu “deșii”. Cat despre capacitatea provincialilor de a înțelege, nu te supara dar cred ca ești exemplul viu pentru ca nu ai inteles mare lucru din ce vreau eu sa zic in însemnarea asta
dragul meu alphadog, sa sti ca nu am scris desi cu doi “i” pentru ca nu stiu sa scriu corect in lb.romana>Insa eu cred ca nici tu nu esti chiar asa de bun de moment ce scri “copchii” pt ca daca cauti in dictionar nu cred ca ai sa gasesti acest cuvant,asa ca s-avem pardon!Si sa sti si tu ca toata lumea are voie sa isi dea cu parerea despre orice,fie ca e pe un blog,fie ca e oral,fata in fata!Avem dreptul sa ne spunem parerea oriunde si oricum!
Si Andrei,nu mi-o lua in nume de rau insa eu mi-am spus parerea pentru ca cunosc astfel de persoane.Si la mine in liceu sunt elevi care au intrat cu medii foarte mari deoarece au copiat la tezele unice!Si vreau sa spun ca liceul ca care studiez este cel mai bun in orasul meu! Mersi
Hai c-am rîs!
Draga mea, cuvîntul “copchii” a fost pus acolo intenţionat. Dacă tot eşti cu DEX-ul în mînuţe, caută şi ce înseamnă “peiorativ”. În rest… să ŞTII că eşti simpatică!
))
Hai mă, nu te mai lua de fata că ea e viitorul țării. Apropo, ești jurnalist sau folosești “î” în interiorul cuvintelor pentru că așate-ai obișnuit?
Obişnuinţa!
Viitorul ţării zici? Hmmm…
Da, și eu și ea se presupune că vom intra cât de curând în câmpul muncii și la un moment dat vă vom plăti pensia
N-aveam nimic cu parerea ta, esti liberă să ți-o exprimi pe blogul ăsta ori de câte ori dorești, însă am încercat să iți semnalez subtil faptul că nu ai citit cu atenție ceea ce ziceam eu acolo