La metrou la Dristor

La gura de metrou de la Dristor

Iacă vin în cale,
se cobor la vale,
pe scări la metrou,
doi fără tricou,
trei cocălărei mirosind a şprei.

Primul se prezintă si întinde-o mană.
Am crezut că-i glumă
O întind şi eu
Cam plin de tupeu

Si atunci mă-ntreabă
Pe o voce grava:
L-ai adus, ori mergem sus?
Eu ce-aveam de spus?!

Il intreb ce vrea
Raspunde ca telefonul…
In pula mea,
Repede că se grăbea…

Eu ce să-i mai zic?!
M-am mirat un pic
Si i-am zis că-i bou
Şi că ala nu-s eu

Trecând peste versurile inocente (deh, n-am scris niciodată poezioare romantice pentru duduiţe  sclifosite). E oare vina mea că sunt negru, că m-am trezit cu un tricou negru şi mulat în dulap şi ca aşa mi-a ieşit freza pentru că mă grăbeam? De ce trebuie să fiu confundat cu un combinator de telefoane la Dristor 2?

You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Responses to “La metrou la Dristor”

  1. Si totusi, nu e genial ? :D

Leave a Reply