DeBlogÎncă minor

Dacă găsirea Salinei de la Slănic mi s-a părut fizică atomică, să ajungi la Vulcanii Noroioşi e de-a dreptul inducţie matematică (adică de vreo 5 ori mai greu) chiar şi cu harta în faţă. Pe hartă nu scrie “vulcanii noroioşi”, iar în calitate de turist care ajunge aproape de oraşul Buzău, nu găseşti nici un indicator cu privire la chestia asta. Aşa că eşti nevoit să întrebi ca să ţi se spună că trebuie să treci un pod, să o iei pe o bretea, să intrii puţin în Buzău şi să ieşi pe un drum judeţean care duce spre comuna Berca în care se află respectivii vulcani.

De pe drumul judeţean trebuie să intrii apoi pe un drum de tot rahatul, evident neamenajat şi nereparat de ani buni, că doar e obiectiv turistic aproape unic în Europa şi mi se pare normal să te rătăceşti şi să îţi rupi maşina până să ajungi la el

Vulcanii în sine sunt mai puţin spectaculoşi decât salina, dar măcar eşti la suprafaţă şi nu există lifturi. În zonă miroase puternic a sulf, iar aria peisajului selenar e de maxim 1 Ha (măsurat ochiometric, desigur)

Ce mi s-a părut trist e că deşi omul de la intrare te ruga frumos să nu fumezi, tot erau chiştoace pe jos, că deh dacă arde plămânul… Mi se pare şi mai trist că unii îşi fac nevoile în boscheţii din interiorul zonei îngrădite, deşi la intrare există un local care are o toaletă pe care o poţi folosi chiar dacă nu eşti client. Am văzut şi două femei intrând cu berea în mână, că aşa îi place românului să se simtă bine când merge la obiectivul turistic. În ansamblu interesant de văzut, dar nu spectaculos

Era să uit, nămolul e rece şi se ia greu de pe degete (da, mi-am băgat degetele în vulcanul noroios)

Tarife

4 RON pentru adulţi
2 RON pentru studenţi
1 RON pentru elevi

Imagini