În ultima vreme mă tot lovesc de bloguri ale elevilor de gimnaziu. Pe lângă cele în care citeşti lucruri de genul “am chiulit azi de la desen şi m-am dus să joc fotbal…sper să nu afle mama, că am deja 3 absenţe” mai sunt şi blogurile celor cu capul oarecum pe umeri, bloguri pe care îmi face plăcere să le citesc. Nu pentru că aş fi eu foarte mare şi matur în gândire, însă îmi face plăcere să citesc tineri cu care rezonez/am rezonat când eram de vârsta lor

Însă aproape toţi au cel puţin un post despre recentele teze cu subiect unic. Şi toţi plâng că au luat note între 8 şi 9 şi că rezultatele au fost blătuite. Că ei de fapt meritau cu cel puţin 20 de sutimi mai mult.

Ei bine, agaricii aştia nu realizează ce spun. Eu n-am dat teze cu subiect unic, eu am dat mizeria aia de examen de capacitate. Aia în care supraveghetoarele îi ajutau pe toţi cocalarii care probabil nu dăduseră de mai mult de două ori pe la şcoală în tot anul şi în care dacă rezolvaseşi majoritatea subiectelor şi încercai să te inspiri de la vecini pentru o notă mai mare erai imediat atenţionat că “nu ne jucăm aici“. Acea mizerie de examen în care lucrările erau pline de semne subtile, pentru profesorii corectori.

Noi am dat un singur examen, în care dacă făceam prostii se ducea dracu viitorul nostru licean, nu 4 teze unice la fiecare materie, în care dacă o faci de porc pe una poţi compensa cu celelalte

Pentru ei e rău că îi constrânge ceva să înveţe. Pe noi ne-a durut în brişcă până în clasa a 8-a, când forţaţi de împrejurări am fost nevoiţi să tragem o perioadă ca să luăm o notă decentă la capacitate. Anul ăsta am luat 5 la teza de la mate.. că deh nu exista antrenamentul, aşa că de doi ani nu mi-am mai făcut nici o temă la mate.

Şi aştia plâng că sunt blătuite tezele cu subiect unic şi că au luat 8,50 în loc de 9. Agarici!