DeBlog

Ăsta e blogul meu, blog personal și simt nevoia să îmi dau cu părerea vis-a-vis de chestia asta numită curent emo

Nu sunt emo, îi consider niște victime ale modei. La fel ca și duduile blonde care știu bine cu gura, diferența fiind că ele își cumpără poșetuțe și pantofiori, pe când emoizii se mulțumesc cu a arăta ca niște idioți

Începutul

Am început să văd emo-iști pe stradă de când posturile de radio și cele TV au început să difuzeze formația aia jenantă cu melodii puerile în limba germană. Atunci toate adolescentele s-au îndrăgostit de solistul trupei, un raton cu bube pe față.

Agaricii băieți, de vârsta pițipoancelor îndrăgostite s-au gândit că dacă încep să arate ca respectivii de la Tokio Hotel o să aibă succes la pițipoance. Și așa au apărut emoiștii

Presa

Deși bloggerii își răcesc tastaturile de vreo un an încoace, nimeni, nici un jurnalist de seamă și nici măcar onanistul nu s-a prins că România are și alte probleme în afră de clasa politică, cum ar fi faptul că minorii din România, adică generațiile care le vor plăti lor pensiile, o iau dracului pe câmpii

Acum, OTV-ul exploatează subiecul și ia interviuri puștilor din școlile generale, Liberatea a pornit o serie de reporaje în care, vezi domne

Victime

Într-adevăr îi urăsc pe emoizi. A fi emoid mi se pare dovada maximă de egoism. Parcă doar ei au probleme, parcă doar pe ei îi înșeală femeia și parcă doar ei nu se înțeleg cu părinții. Urăsc belciugele pe care le au în buze. Urăsc fapul că fetele arată ca niște clowni, iar băieții ca niște fete. Urăsc faptul că te împiedici de ei pe scări și urăsc faptul că nu sunt în stare să riposteze decât după ce te-ai îndepărtat de ei

Mă întreb de ce oare la țară nu există emo-kids? Oare copii de acolo nu au probleme? Oare nivelul de trai e atât de ridicat în stele din România, încât să aibă anumite griji? Cum de în mediul rural adolescenții se iubesc, se distrează și în loc să meargă la TNB și să plângă se duc la discotecă și dau din buric pe Salam?

Însă îi urăsc în special pentru că prin modul lor de a gândi și a se comporta, de fi emo îi determină și pe copiii normali să vrea să devină emo, să-și facă freze imbecile și să o ardă dubios pe niște scări cu picioare întinse și labele picioarelor spre interior

Pe aceia care au trecut de vârsta la care au nevoie de părinți ca să supraviețuiască îi urăsc din suflet. Adică pe cei trecuți de 16 ani. Ei sunt în stare să îndure sacrificii pentru moftul ăsta cu emoismul, să ia bătaie pe stradă, să fie înjurați și arătați cu degetul.

Însă zilele trecute o fată de 12 ani s-a sinucis. Ea nu era emo, era o copilă atrasă de stilul rataților ăstora de a trăi și de a se îmbrăca. Iar asta a degenerat în ascultarea mizeriilor ălora emo, iar ea nu a fost destul de matură încât să înțeleagă faptul că asta e o modă și că nu trebuie să pună botul la îndemnurile suicidale care vin din muzica pe care o ascultă sau de la ceilalți emo

Ăsta e motivul suprem pentru care emo-iștii trebuie urâți și persecutați, sau dacă are cineva răbdare să încerce să-i normalizeze

Soluții

Dacă în loc de profesori de desen, de muzică, de religie, de educație tehnologică și alte minuni d-astea de umplutură s-ar angaja psihologi care să vorbească cu elevii, bănuiesc că ar fi un pas înainte. Și nu-mi spuneți că teoretic există psihologi în școli că eu nu cred. De 10 ani stau prin școli și nu m-a întrebat nimeni nimic de sănătate să vadă dacă nu cumva simt nevoia să-mi masacrez colegii cu unghiera

Dacă înainte de a da certificatul de naștere al unui copil, părinții ar fi obligați să urmeze niște cursuri care să-i învețe cum ar trebui să se comporte niște părinți normali.
Și mă gândesc aici la părinții emo-iștilor. Oare chiar nu observă că odraslele lor au o problemă atunci când vin acasă cu părul roz, belciug în bot și insigne de jur împrejurul pantalonilor

Închei cu sloganul preferat în fața TNB-ului:

Emoiști, nu uitați sunteți doar niște ratați