DeBlog

Pentru că sunt elev mi se întâmplă adesea să mă lovesc de lucruri cu care nu sunt de acord. Și pentru că sunt genul de om cu gura mare, care știe să găsească găuri într-un sistem, dar care nu e în stare să găsească soluții pentru respectivele probleme, simt nevoia să vorbesc despre o regulă de ordine interioară, care nu exista numai în liceul meu, ci (probabil) în toate unitățile de învățământ din România

Este interzisă folosirea telefoanelor mobile, a aparatelor foto sau a camerelor de filmat în incinta unității de învățământ

De ce?!!?! De ce anume nu ai voie să filmezi la școală? De ce, în calitate de elev ți se scad două puncte la purtare pentru că ai avut îndrăzneala să folosești camera telefonului personal?

De ce se iau măsuri drastice în momentul în care cineva filmează ceva pentru uz personal, fără să faca înregistrarea publică şi fără să fi văzut măcar cineva înrgistrarea?

De ce nu se iau de exemplu haifaivurile la rând şi cine e prins cu fotografii în incinta şcolii să suporte consecinţele? Sau de ce nu se ia youtube-ul la rând? Pentru că de fapt nu îi pasă nimănui

Pentru că dobitocul de elev nu o să filmeze niciodată cât de bine predă profa de mate, ci cum dă un coleg foc coşului de gunoi sau ce vraişte iese în timpul orei de… hmm mai bine nu zic. Pentru ca în cazul în care acea înregistrare ajunge prin presă să aibă motiv să-l pedepsească pe cel care a filmat, în loc să ia măsuri pentru oprirea fenomenului filmat. Pentru că preferă să ascundă gunoiul sub preş… pentru că asta e sistemul, pentru că asta e România

Pentru că le e frică!!

Această însemnare are caracter informativ. Personajele sunt pur fictive. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare

Sfat: Să presupunem că te duci la cârciumă, iar la masa de alături sunt două pizde bune… da’ bune grav, alături de un individ negru, cu ceafa groasă pe care te-ai aștepta să-l vezi ieșind dintr-un ML alături de alti 4 indivizi cu același aspect, e bine să nu îi bagi în seamă.

Dacă totuși pizdele își iau limba în gură, iar tu rămâi blocat, NU!!! îi fă cu ochiul uneia dintre domnișoare când se uită la tine. E posibil să te vadă individul mai sus menționat și să se uite urât la tine, iar mai apoi să se ridice de la masă și să dea un telefon, moment în care vei fi nevoit să pleci… cât mai rapid!

Însemnare scrisă de colegul Mihai, în scopul unui referat pentru școală, însă mi s-a părut că sună bine

Poluarea Urbană

Orasele nu sunt doar centre culturale si comerciale, sunt si centre de transport , cu un numar mare de masini si camioane. Poluarea este inevitabila si neplacuta, dar cum sume uriase de bani ar trebui investite pentru remedierea calitatii mediului, sume pe care nimeni nu pare dispus sa le arunce in lupta, milioane de oameni inca sufera efectele poluarii, acum.. in secolul 21, secolul intelegerii si a cunoasterii.

Abordarea problemei este mai putin usoara, orice masura de reducere a traficului afectand serios activitatea comerciala, dar si… bla-bla s.a.md.” . Ok deci asta este un exemplu edificator de privire obiectiva, ba chiar nepasatoare asupra subiectului de “poluare urbana” . Sincer sa fiu, mi-a luat 2 minute sa-l copiez dintr-un fisier cu extensia .pdf si cu toate ca, chipurile, l-as fi citit atent, tin sa subliniez ca nu am inteles nimic. Este adevarat ca tot ce scrie aici este adevarat, dar sincer cati dintre noi au avut vreodata ocazia de a vedea niste statistici la nivel de institutie a statului ca sa se poata pronunta clar si la obiect asupra acestui fenomen? … Cred ca nu multi au avut aceasta “onoare” , eu unul stiu sigur ca nu am vazut asa ceva si ar fi o aberatie sa vorbesc despre poluare la o scara asa generala (urbana) , Bucurestiul numarand peste 2 milioane de suflete. Am decis astfel, impreuna cu echipa cu care lucrez alaturi, sa aplicam o vorba de-a politicienilor, acum in plin proces electoral : “Sa coboram in mijlocul oamenilor” . Cu aceasta idee in minte, cu o zi inaintea predarii ,am decis sa o iau pe jos de la liceu pana acasa, stiind ca am un drum de 45 minute-1 ora inainte, cu trecere prin 2 sectoare , si am notat exact ce intelege omul normal prin poluare prin prisma celor vazute in fiecare zi in orasul nostru. Traseul pe care am venit a fost intersectia Calea Mosilor- Pache Protopopescu-Piata Iancului-Dristor, deci suficient pentru a imi colecta materialele necesare scrierii acestui referat.

Odata orele de curs terminate si prietenii suparati ca nu le-am spus de ce tocmai luasem decizia de a-i lasa balta si de a o lua pe jos, ajungand in mijlocul intersectiei de la Mosilor cu Eminescu, am observat primul semn vizibil de poluare : cosurile de gunoi care literalmente dadusera pe dinafara. Primul lucru care iti vine in minte ar fi ca intersectia aceea este destul de aglomerata in zilele noastre si ca e normal ca serviciul de salubritate sa nu faca fata. Eu, insa , trecand zilnic prin meleagurile acelea cunosc deja starea generala a treburilor si tin sa mentionez ca nu imi amintesc ziua in care a fost curatat cosulul acela de gunoi ultima oara. Daca ma gandesc bine rar de am vazut maturatori pe strada aceea, eu mandru locuitor al sectorului 3 obisnuit de ceva vreme cu echipajele de la salubritate la lucru pana la ora 6 seara.

Trecem peste acest inceput promitator al cautarii mele si ajungem la Foisorul de Foc, unde, pentru a-mi scurta drumul cat de cat, am luat-o pe o straduta care dadea in strada Pache Protopopescu. Aici , fara sa exagerez in niciun fel, mirosul aproape ca m-a rapus, deseurile unui restaurant din capatu’ stradutei, statute de ceva zile la temperaturi de aproape 30 de grade celsius fiind ceva inuman de suportat.

Pe bulevardul Pache Protopopescu apar si niste tineri care impart fluturasi pentru gruparile politice de care apartin. Primesc si eu 2 pliante, un carnetel si un pix ( ultimele 2 picate exact la tanc ) . In semn de respect impaturesc fluturasii si ii bag intr-un buzunar al blugilor si imi vad de drum. La 20 de metri departare, pe jos se formase un covor de pliante mototolite aruncate nepasator de Bucuresteni, de aici reiesind una dintre motivele gravitatii poluarii moderne : educatia. Pai oare nu acesta este motivul poluarii urbane? De ce oamenii de la tara ( nu vorbesc de alte tari deoarece nu am calcat in afara granitelor tarii noastre inca ) , taranii, ies in sat si incep sa dea cu matura in fata curtii proprii si continuand pe toata ulita satului? Din cauza educatiei! La tara de mic esti invatat sa mentii curatenia propriei case si sa respecti pe a altora. In orase constat ca s-a pierdut acest obicei. Oare cel care arunca gunoaie pe strada nu se gandeste ca cineva trebuie sa vina sa curete? Eu unul merg pe ideea ca trebuie sa respecti natura, ca ea, la randu-i, sa te resprecte pe tine ca om. De aceea eu personal nominalizez lipsa educatiei ca motiv pentru poluare (in general ) si nu alti factori.

Continuandu-mi drumul pe strada Mihai Bravu inspre Dristor dau peste un alt factor de poluare a aerului si poluare fonica: lucrarile de reconstructie ale sinei de tramvai. Cinstit vorbind mare parte a sapaturilor si excavarilor era deja terminata, dar inca imi aduc aminte de zilele in care praful invaluia practic strada , respiratia si vizibilitatea fiind grav avectate. Dar pana la urma este un rau necesar nu? Altfel cum ar mai functiona tramvaiul si s-ar decongestiona traficul bucurestean in zilele noastre? Privind problema acestui rau necesar din alta perspectiva, nu au cum sa lucreze muncitorii aia astfel incat nivelul decibelilor sa scada dramatic in timp ce sapaturile sa continue.. sau sa opreasca praful la nivelul solului fara a incetini reparatiile. Tragem deci concluzia ca poluarea exista si va exista mereu, doar ca depinde de noi limitarea ei la strictul necesar.

O dată ajuns în sectorul 3 parca as fi pasit intr-o alta lume… aici era mai multa lumina, mai multa culoare, nu neaparat mai putina mizerie pe strazi, chistoacele de la tigari, fluturasii electorali si cojile de seminte inca impanzind strazile. Doar ca aici sincer parca nici nu le observai. Adevarat ca nici traseul meu luat ca esantion pentru studierea problemei poluarii nu a fost cel mai bun pentru prezentarea sectorului 2 , dar totusi, dintr-o lume efectiv gri si mohorata am pasit in lumina in culoare si asta are un impact foarte mare asupra problemei poluarii chiar daca nu pare asa. Pai oare cum vede un turist strain care vine in Bucuresti pentru prima oara si merge pe traseul parcurs de mine in seara aia?… Oare nu asa ramane imaginea orasului intiparita in mintea sa? Si deci Bucurestiul nu devine etichetat ca poluat cand vezi o asemenea schimbare in peisaj? Pai cum poti astfel sa promovezi idei ecologiste intr-un asemenea oras cu un asemenea “renume” negativ? Parerea mea este ca nu poti, si ca primul lucru care trebuie schimbat spre a invata orasenii despre ecologie este de a le schimba imaginea de ansambu a orasului, de a le arata cat de frumos poate sa arate curat si infrumusetat, pentru ca , repet, doar asa vor raspunde la ideea de ecologizare.

E vară. E cald. E soare. Știu că de când cu apometrele plătești cât consumi (deși teoretic mai puțin decât pe vremea vechiului sistem “la comun”) dar acolo un dușuleț scurt, chiar cu apă călâie nu ar costa atât de mult, nu?

Știu că ești babă, că pensia e mică, că săpunul e scump și că nu ai timp de pierdut cu mărunțișuri d-astea ca iginena personală, atunci când ai de urmărit pe vizor cine intră în casă la vecinu’, însă atunci când te duci la piață încearcă dracului să arunci cu niște săpun și două păharele de apă pe tine.

Știu că vii de la țară să muncești în București. Știu că acolo nu contează, dar cum aici nu ai gârlă și când plouă poți să iei autobuzul, încearcă sfatul de mai sus

Știu că ești o pițipoancă domnișoară cochetă care se scoală la 8:00 ca să aibă timp până la 14:00 când pleci la școală ca să îți etalezi păsărica da’ crede-mă că nu dă bine să ai sclipici pe bot și să miroși respigător. Oricum nu te interesează ce se face pe la școală, de ce nu pleci la 14:30 de acasă? Să ai timp și de un dușuleț mic.

Cum de știu toate astea? Pentru că deși eu fac duș de două ori pe zi, voi tot puțiți în mijloacele de transport în comun!!! Împuțiților!!!

Cât de sinceră și adânc înfiptă în subconștient poate să fie o dorință încât să o visezi noapte de noapte, dar să nu o conștientizezi  în timpul zilei?

Și nu, nu e vorba de o dorință care poate genera vise umede :)

Nu că aș fi eu fan împătimit al “divelor” de la haliud, însă Cameron Diaz mi se părea chiar bună… Și totuși, cum dracu să îți faci așa ceva în cap, fiind femeie? Și cum bănuiesc că nu avea păduchi, mă întreb de câți bani e nevoie ca să o faci pe respectiva duduie să se radă în cap?

Via Marius Tudor

Constrâns de nevoia de bani împrejurări, am fost nevoit să ajung la țară. Și pentru că tot am ajuns acolo, m-am hotărât să fac un studiu socio-cultural vis-a-vis de fenomenul emo.

Să nu se gândească cineva că eu m-am dus în locul în care tinerii țărani se adună pentru a socializa (nr. la discotecă) ca să mă îmbăt ca porcu’, să dau din burtă pe Salam și Guță sau că să pescuiesc proaste cu arfele mele de prost-gust. Nu, eu m-am dus acolo ca să studiez comportamentul tinerilor din mediul rural, iar bănuielile mi s-au confirmat:

În mediul rural nu există emo! Acolo tineretul iese pe stradă la mozoleală, nu la TNB ca să plângă. Acolo se poartă tricouri cu Gigolo Italiano 800$ nu hanoracuri cu pătrățele și insigne. În loc de converși se poartă adidași aurii. Dacă te lasă gagica, nu plângi. Te consolezi futând-o pe prietena ei.

Și stau și mă întreb: Care e diferența dintre mediul urban și cel rural, diferența care face ca aici să existe emo, iar dincolo nu?

Probabil răspunsul va veni după încă câteva studii sociologice prin cârciumile Bucureștene și provinciale